Suflet orb

       De unde ai atata bunatate si rabdare ca sa ma intelegi de fiecare data si sa ma asculti?Destinul ne-a adus impreuna si ne-a lasat tot asa...ma intreb,de ce?Erau atatea oportunitati in care puteam sa nu mai vorbim,in care puteam sa ne certam,dar nu s-a intamplat nimic.Am un feeling ciudat dar in acelasi timp fain cand ma gandesc ca vorbim de cativa ani ,in fiecare zi!Nopti,zile,ore petrecute impreuna!Cum poti sa imi suporti toate tampeniile,toate vorbele dure si toate prostiile?Cum poti sa ma faci de fiecare data sa zambesc,cand ma simt rau?Am ajuns in momentul in care as face orice pentru tine,you're my girl,my sister!Si stiu ca sunt o proasta,care nu mai suporta faptul ca nu ne mai vedem cel putin doua ore pe zi si care face lucruri tampite,dar pur si simplu INNEBUNESC! Sunt un nimeni,sunt o floare fara petale,sunt o cireasa fara sambure!Dar de ce ar exista prietenii daca nu ar fi ei cei care te inteleg si iti accepta defectele?De ce destinul ne-ar fi lasat sa facem atatea lucruri impreuna daca nu pentru a ramane prietene in continuare?Cred ca e de ajuns sa scriu atat,cuvintele pompoase nu-si au rostul in aceasta postare.I just love you my girl and I'm sorry!